miercuri, 13 iunie 2012

Greaua moştenire

MOTTO:
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis

Radu Gyr, Îndemn la luptă

În multele şi desele mele peregrinări de-a lungul şi de-a latul ţării, căutând răspunsuri la întrebări fără răspuns, am întâlnit odată un bătrân trist ce târa după el un picior de lemn. Nu ştiu de ce m-am apropiat de el şi l-am întrebat cine este. S-a întors spre mine, m-a privit lung cu o privire plină de senin şi mi-a întins câteva lucruri, un tricolor ce avea imprimată harta României Mari, o baionetă ruginită şi o schijă de la Mărăşeşti scoasă din piciorul său, spunându-mi:
– Uite, asta am putut face pentru tine!
Pătruns de o revelaţie am înţeles, era străbunicul meu. Am luat cu umilinţă obiectele şi le-am încuiat cu grijă într-un sertar, păstrându-le cu sfinţenie.
Mai târziu, am întâlnit un alt bătrân, pe care l-am întrebat de asemenea cine este. M-a privit lung, cu ochii trişti, şi mi-a întins un tricolor simplu, un glonţ de la Stalingrad şi o bucată de lanţ din închisorile comuniste.
– Îmi pare rău că doar atât am putut face pentru tine!
Era bunicul meu. Am luat lucrurile sale şi le-am închis în acelaşi sertar, păstrându-le cu sfinţenie.
L-am întâlnit şi pe tatăl meu, care mi-a evitat privirea. Totuşi, l-am întrebat:
– Tu ce ai pentru mine?
A plecat capul şi a privit în pământ. Într-un târziu, a scos o batistă muiată de sudoarea muncii sale pentru a mă putea creşte în condiţiile grele de atunci şi mi-a întins-o fără un cuvânt. Mai păstra o nuanţă ştearsă, tricoloră, muiată în sudoare, praf de cărbune, transpiraţia cozilor fără sfârşit pentru raţia de zahăr şi ulei. Am pus-o şi pe aceea în acelaşi sertar şi le-am păstrat cu sfinţenie pe toate.
Până într-o zi. Într-o zi când, înaintând în vârstă şi privind la fiul meu care creşte repede şi pune multe întrebări, am început să evit sertarul. Nu îndrăzneam să privesc spre el, dar aveam permanent impresia că el priveşte spre mine şi nu oricum, ci parcă acuzator. Era doar impresia, sunt sigur de asta, dar devenisem din ce în ce mai neliniştit de fiecare dată când treceam pe lângă el. Mi-aş fi dorit să nu fie acolo, aş fi dorit să nu mă fi întâlnit niciodată cu cei ce mi-au dăruit obiectele ce le considerasem sacre până nu demult. Iar fiul meu creşte repede, şi pune multe întrebări la care nu am găsit nici eu răspunsul. Mi-am întrebat prietenii, dar majoritatea mi-au răspuns că ei şi-au distrus demult sertarul aruncând la gunoi tot conţinutul acestuia şi nici nu se mai gândesc la el de ani buni. Aş face şi eu la fel, dar parcă privirile celor care mi-au dăruit aceste simple obiecte încă nu mă lasă. Încă nu, dar poate mai târziu, poate odată când televizorul este dat tare, când fiul meu nu este acasă, poate atunci voi reuşi. Aşa m-am gândit până mi-a venit ideea salvatoare, ideea care mă va scoate din situaţia penibilă în care fiul meu mă va pune odată şi o dată, atunci când mă va întreba şi pe mine. Mi-am făcut curaj şi am pus şi eu ceva în sertar, un obiect salvator şi care sper că mă va absolvi în ochii fiului meu atunci când clipa fatidică va sosi.
Încă nu ştiu reacţia fiului meu atunci când va găsi în sertar, alături de celelalte obiecte, ceea ce i-am lăsat eu, şi chiar are un tricolor vizibil: un obiect mic pe care scrie cu litere mari un singur cuvânt: PAŞAPORT.

Este tragic, dar este realitatea care le-o oferim copiilor noştri, şi o facem zi de zi, atât prin atitudine, gesturi, comportament, dar mai ales prin lipsă de atitudine. Aşa este, lipsă de atitudine, non-combat, sau băgăm capul în nisip aplicând politica struţului. Este adevărat, pierdem lupta pentru ţara noastră prin neprezentare. Şi asta lăsăm urmaşilor.
Cum ar fi fost dacă la Mărăşeşti jumătate din soldaţii care au ţinut piept germanilor, celor mai buni soldaţi din lume, ar fi decis că nu-i interesează problema şi s-ar fi alăturat bandelor de ruşi dezertori bolşevizaţi ce bântuiau deja Moldova? Cum ar fi apărat generalul Eremia Grigorescu hotarul Moldovei? Cu vipuşca pantalonilor? Cum ar fi arătat istoria României atunci, şi mai ales după? Mai puteam vorbi de România Mare?
Ei bine, nouă încă nu ni se cer astfel de sacrificii ca şi cele ale înaintaşilor noştri, ni se pune doar o problemă de conştiinţă şi responsabilitate, doar celor cărora îi interesează soarta României. Avem un drept esenţial, dar care ar trebui să-i oblige pe cei ce menţin în viaţă cultul eroilor nu numai la comemorări. Pentru că, spre deosebire de alte ţări est-europene, la noi s-a murit pentru dreptul ăsta, peste o mie de români şi-au dat viaţa pentru acest drept, dreptul de vot.
Am întâlnit mulţi oameni inteligenţi, educaţi, buni cunoscători ai mecanismelor politice, cu care poţi discuta multe, dar care refuză să voteze. Sau îşi găsesc altceva de făcut tocmai în ziua votului, evitând să-şi piardă câteva minute pentru a-şi exprima dreptul câştigat cu sânge românesc, ceea ce pentru unii ar trebui să însemne deja datorie.
Referitor la comparaţia făcută cu Mărăşeştiul, un astfel de gest, de părăsire a luptei, în timp de război, se numeşte dezertare şi se pedepseşte cu moartea, în timp de pace se cheamă la fel şi se pedepseşte cu închisoare sau batalion disciplinar. Dar acum, un astfel de gest, când dai înapoi, cum se numeşte? Unii îi zic chiar atitudine civică.
Dar asta nu este nimic, după vot îşi exprimă părerile, mulţumirile sau nemulţumirile, îşi exprimă păreri admirative sau negative acide faţă de votanţi şi rezultatele votului. Dar asta este o mostră de ipocrizie cu atât mai penibilă cu cât respectivii nici nu-şi dau seama în ce postură se pun. Ca un exemplu, să presupunem ca împreună cu colegii dumneavoastră aveţi de făcut un proiect care să participe la un concurs în cadrul firmei sau între firme, ceva asemănător. Sunteţi chemat de colegi să participaţi, dar nu o faceţi, dar veniţi după concurs şi începeţi să criticaţi şi să daţi sfaturi explicând cu lux de amănunte cum ar fi trebuit făcut proiectul respectiv, la care nu aţi participat deşi aţi fost chemat, iar la final să criticaţi şi rezultatul obţinut de colegii dumneavoastră. Dacă nu se găseşte vreunul care să vă zică vreo două, înseamnă ori că le sunteţi şef, ori vă bucuraţi de un mare respect printre ei, cel puţin până în acest moment. Sau închipuiţi-vă pe unul dintre colegi făcând asta.
Justificări sunt destule, le amintesc pe cele mai frecvente.
Una, că oricum nu se schimbă nimic. Desigur, cu atât mai mult cu lipsa ta şi a altora ca tine. Nimeni nu a câştigat vreo luptă fără să se prezinte, nimeni nu a luat un examen fără să se prezinte. Nici tu nu o vei face, dar nu vei suferi numai tu, vor suferii toţi românii, inclusiv copiii tăi. Credeţi că noi încă nu suferim de pe urma mineriadelor şi a sloganelor gen „Moarte intelectualilor!”? Nu credeţi că mare parte din politicieni mizează tocmai pe un astfel de comportament pasiv pentru a rămâne veşnic pe locurile pe care s-au cocoţat tot prin vot liber?
Alta, că oricum, votul meu este echivalent al celui care merge şi votează cu cine îi dă zece lei, un litru de ulei sau o găleată. Desigur, sunt cazuri mai multe sau mai puţine, care vor trebui condamnate acolo unde se întâmplă, dar din cauza ta, a neprezentatului, cazurile acestea pot să devină majoritare, şi atunci chiar că vei fi condus de cei care dau zece lei, un litru de ulei sau o găleată. Nu numai tu, ci toţi românii, inclusiv copiii tăi. Îţi asumi această responsabilitate? Le vei spune copiilor tăi asta?
Îi aud pe alţii care spun că nu mai merg că s-au săturat de viaţa politică, apoi urmează toate celelalte justificări. Te-ai săturat, nu? Şi ce faci când te saturi de viaţă, în general? Te dai jos? Te arunci de la etaj? Părinţii noştri au răbdat 45 de ani de comunism şi nu au putut zice că s-au săturat, nu aveau alternativă, iar tu te saturi după jumătate din timp şi refuzi să lupţi, când poţi avea alternativă? Străbunicilor noştri crezi că le-a fost uşor, în 1919, după trei ani de război, foamete, epidemii de tifos şi apoi de gripă spaniolă, ţara devastată şi pustiită, unul din cinci bărbaţi mort, dispărut sau invalid? Ce crezi că au făcut după ce au realizat cu aceste cumplite sacrificii România Mare? S-au pus în fund şi au zis că s-au săturat? Nu, şi-au suflecat mânecile şi au luat-o de la capăt, au reconstruit ţara cu braţele lor. Încă ceva, să nu ne mai prea facem iluzii referitoare la această epocă de aur, aşa cum ne-o închipuim noi. Criza tot a venit şi atunci, au fost tăieri la salariile bugetarilor şi atunci, dar se numeau curbe de sacrificiu. Politicienii erau la fel, poate mai răi, deoarece nu prea îi trăgea la răspundere nimeni, la noi cât de cât, mai împinsă de la spate de coana Europa care tot cere peşti mari în năvodul justiţiei, au mai apărut cazuri de condamnări de politicieni, chiar dacă mult întârziate şi tergiversate. Iar tânguielile lor că sunt persecutaţi politic nu mai conving pe nimeni, nici chiar pe ei. Da, vei spune cu o floare nu se face primăvară, dar două flori o anunţă, şi în loc să te implici, tu spui, ştiu, te-ai săturat. Spune-le şi copiilor tăi că te-ai săturat să mai munceşti să le pui pâinea pe masă. Sau, mai simplu, spune-le că vei munci pentru ei, să aibă de toate, să aibă un viitor, dar te-ai săturat să te preocupi de viitorul lor într-un sens mai larg, de exemplu în ce fel de ţară vor trăi. Sau poate ai luat deja hotărârea, le voi oferi ca şi mine paşaportul atunci când te vor întreba.
Mai este o categorie, cei care votează în semn de protest. Adică îşi anulează votul, în semn de protest. De la început pot spune că este o aiureală. De când acest mod de protest a fost prezentat de unii ziarişti ca şi modalitatea supremă de a protesta asupra clasei politice în general, de atunci nimeni nu a băgat în seamă protestul respectiv sau vreun partid sau altul îl aduceau în discuţie când contestau rezultatele alegerilor. Şi atunci acest protest, respectiv numărul mare de voturi anulate, era folosit pe post de argument suprem pentru dovedirea falsificării alegerilor. La ultimele alegeri, cele de duminică, au fost zeci de mii de buletine anulate. A pomenit cineva pe vreun post de televiziune despre protest? Să vă dau un exemplu. Eu mă decid să protestez împotriva a ceva, a ce vreţi dumneavoastră. Şi cum mă decid să o fac? Merg în piaţă şi stau ore în şir acolo, apoi mă întorc dezamăgit că protestul meu nu a avut succes. Poate mai merg şi mâine, dar neavând succes voi renunţa la protest. De ce nu am avut succes? Protestul meu nu a fost exprimat clar, nu a ştiut nimeni că protestez. Dacă aveam în mână o pancartă, dacă şi strigam ceva lozinci, poate rezultatul ar fi fost altul. La fel, anulându-ţi votul, nu îţi exprimi protestul. Nimeni nu ştie că ţi l-ai anulat sau pur şi simplu ai fost idiot şi nu ai ştiut să votezi. Politicienilor le place mai mult a doua idee, deoarece se îngroaşă procentul celor care votează pentru zece lei, o sticlă de ulei sau o găleată. Tu protestezi, dar nu ştie nimeni, e ca şi bancul acela că te ascunzi fără să te caute nimeni. Iar ziariştii care v-au îndemnat la modul acesta de protest v-au păcălit. Am mai văzut pe alţii care şi-au postat pe Facebook mesaje pentru politicieni scrise pe buletinul de vot. Ca şi sens de frondă, gest de rebel, merge, dar nu mai mult de atât. Nu este un protest, mai ales că făcându-l, ai încălcat legea, bună, rea, aşa cum e ea, dar ai încălcat-o. Iar tu vrei o ţară care să respecte legea, în frunte cu politicienii care o conduc, nu? Dar tu protestezi tocmai încălcând legea. Cine îţi ia în seamă protestul prin care chiar tu justifici încălcarea legii?
Ultima categorie, cea mai importantă şi care are dreptate în cea mai mare măsură, este cea a acelora care spun că nu merg la vot deoarece toţi sunt la fel, că nu ai pe cine alege. Da, de cele mai multe ori aşa se întâmplă, nu ai pe cine alege. Mai demult erai nevoit să votezi o listă, acum votezi persoane, dar tot nu prea ai pe cine vota. Dar, dă-mi voie să te întreb, cine poartă vina pentru asta? Desigur, poţi să dai vina şi pe extratereştri, dar uită-te şi în oglindă, chiar n-ai nicio vină şi tu însuţi? Prin pasivitatea ta, prin lipsa ta de implicare, nu cumva ai favorizat acest fenomen? În mod sigur, dacă vei continua să stai deoparte, situaţia se va înrăutăţi pe viitor. Dacă zici că toţi sunt răi, înseamnă că sunt sub cerinţele şi standardele tale, deci chiar tu ai fi un potenţial candidat mai bun. De ce nu o faci, de ce nu candidezi chiar tu? Nu, nu e glumă, dar chiar şi acum a fost un independent care a reuşit un scor neaşteptat la Bucureşti. Dacă mai mulţi dintre cei care au absentat pe motivele de mai sus s-ar fi prezentat şi l-ar fi votat, ar fi obţinut un scor mai bun, ar fi încurajat şi pe alţi independenţi să candideze şi alţi absenteişti să iasă la vot. Dar absenţa ta este un motiv în plus de descurajare pentru oricine ar mai încerca să ne scoată din marasm. Şi ce protest mai mare pentru clasa politică decât un independent care nu este sprijinit de niciun partid să scoată un scor bun, sau chiar să şi câştige! Ar fi o şansă, dar a fost ratată de tine. Da, durează, cere timp, dar dacă nu o faci, peste douăzeci de ani vei fi în situaţia de a le spune copiilor tăi că ţi-a fost pur şi simplu lene să mergi de două ori în patru ani până la secţia de votare, fiindcă oricum ar fi fost un proces prea lung.
Sau poate nu eşti făcut să candidezi, poate nu-ţi place. Implică-te altfel, într-un ONG, în ceva util pentru a creşte responsabilitatea oamenilor de rând, pentru a nu se lăsa influenţaţi de o găleată, o bere, sau pentru a vota. Oricum, suntem în situaţia în care suntem şi datorită numărului mic de români implicaţi în acţiuni de voluntariat, consumului redus de carte (de 4 ori mai mic decât în Ungaria şi de 10 ori mai mic decât în Polonia, exprimat în cărţi pe an pe locuitor). Politicienilor le convin alegătorii needucaţi sau neinteresaţi, deoarece pot fi uşor cumpăraţi, uşor prostiţi şi nu au pretenţii. Într-o comună cu câteva mii de locuitori, cel care a ieşit primar, în ultima săptămână de campanie făcea seara turul cârciumilor şi dădea câte un rând la fiecare. Apoi, înainte de alegeri, a zis că după votare va mai da un rând. Beţivii au ieşit la vot şi l-au votat. Se spunea printre oameni că este primarul beţivilor, deoarece prin votul lor a ajuns primar. Dar nu este real, a ieşit primar prin lipsa de la vot a celorlalţi, prin nevotul nebeţivilor. Pentru următoarele alegeri, singura pretenţie a alegătorilor săi fideli este ca primarul să procedeze la fel, câte un rând în fiecare seară începând cu o săptămână înaintea votului.
Nu cred că toţi candidaţii sunt la fel de răi. Dacă tot vrei să faci ceva, te poţi informa. Într-o localitate nu ai cum să nu ştii despre candidaţii la locale, precum şi despre cei de la parlamentare din colegiul tău. Iar dacă nu ştii, te poţi informa şi compara. Desigur, nu înseamnă să aduci în consilii, primării sau parlament tot soiul de clovni, paiaţe, paraşute sau alte specimene, ci oameni care chiar ar putea face ceva. Şi poţi discerne relativ uşor în unele cazuri.
De exemplu, votează cu gândul la viitor şi nu la trecut, dar scrutând cu atenţie trecutul. Trecutul lor, este foarte instructiv. Este instructiv comparativ cu promisiunile care ţi le fac. Sunt unii care îţi promit lucruri absurde, presupunând că i-ai votat o dată, n-o mai face a doua oară, dar nici nu absenta. Aşa pot fi învăţaţi să promită în campanii doar ce pot face şi să o şi facă, aşa pot fi responsabilizaţi. Ai promis asta şi asta, n-ai făcut, altul! Acest altul poate învaţă din experienţa predecesorului. Dacă nu, altul! Cu cât mai mulţi cu care se procedează aşa, cu atât mai bine.
Ştiu că pare ideal, sunt o mulţime de contraargumente, spre exemplu la Cluj cineva care a promis că va introduce metrou şi va aduce o copie a Columnei lui Traian, plus altele la fel de năstruşnice, a obţinut trei mandate fără să înfigă o cazma unde ar trebui să fie metroul promis cu doisprezece ani în urmă. Până la urmă a fost eliminat de la primărie, dar tot prin votul cetăţenilor. Vei zice că nimeni nu a învăţat nimic, că acum se promit autostrăzi suspendate, nu se face nimic şi tot ies la alegeri. Desigur, dar dacă nu-ţi vei irosi votul prin neprezentare data viitoare, poate va fi o şansă în plus.
Cel mai important, adversar nu-ţi este politicianul mânjit şi corupt pe care îl mandatezi prin absenţa ta, el poate fi înlăturat cu un simplu vot, dacă se mobilizează suficienţi. Adevăratul adversar este alegătorul celălalt, prea prost, prea ignorant, prea nepăsător, prea manipulat, prea corupt de zece lei sau un rând de băutură. Şi tot din aceste motive nu gândeşte mai departe, ba chiar îi duşmăneşte pe cei care o fac.
Rămâne apoi marea masă a trudnicilor, a căror viaţă se reduce la muncă şi la hrană, într-un ciclu etern şi ale căror conştiinţe nu se ridică mai sus de blidul de mâncare de dinaintea nasului. Sunt atât de apăsaţi şi dresaţi în apăsarea spre pământ, că nu pot, nu gândesc şi nu vor să privească mai departe. Li-s ochii atrofiaţi ca ai sobolilor de sub pământ. Urăsc pe oricine vrea să-i scoată din existenţa lor de sclavi. Cu ei face orice stăpânire ce vrea. În primul rând să gândească în locul lor. E ceea ce Ghiţă spunea despre ei: "Dacă ar ieşi poruncă ca o jumătate de sat să izgonească pe cealaltă, s-ar executa supuşi". Unii ar face-o chiar cu pasiune. Dacă li s-ar cere să stea să se taie lemne pe ei şi asta ar suporta-o, având drept scuză că "dacă a venit lejea asta”... Aceştia erau ceea ce regimul comunist dorea şi, în bună parte, a şi reuşit să facă din întregul popor român.” Asta nu spunea oricine, ci chiar Ion Gavrilă Ogoranu în memoriile sale, Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. 
Cred că îi recunoaşteţi, sunt candidaţii ideali la votul pe zece lei sau o băutură. De ei au nevoie politicienii cel mai mult, ei sunt aceia care îi pun şi îi menţin în scaun. De ce nu progresează ţara asta? Explicaţia este groaznic de simplă. Politicienii preferă să-şi bage banii în buzunare decât să investească în creşterea nivelului de trai care ar micşora numărul acestor alegători de zece lei, a masei lor de manevră. Şi este un lucru demonstrat ştiinţific, prin piramida nevoilor a lui Maslow. Astfel, la baza piramidei se află necesităţile fiziologice ale omului, cele de bază, hrană, îmbrăcăminte, adăpost. După ce acestea sunt satisfăcute, nevoile omului se mută în sfera socialului, a apartenenţei la grup, la societate. Deci, de ce l-ai scoate pe acest alegător de la baza piramidei, ca mai apoi să înceapă să gândească inclusiv la cine îşi dă votul?
Aceştia sunt cei care îţi decid soarta, nu politicienii, ei doar se instalează pentru patru ani, alţii îi menţin acolo, cei ce îi perpetuează în funcţii cu ştampila. Şi tu, de asemenea, prin lipsa ta de la vot şi fie numai pentru asta, tot ar trebui să fii blamat. Mulţi dintre ei nu se vor schimba niciodată, alţi poate că da, dar numai prin participarea ta activă la vot. Altfel, se vor înmulţi şi îţi vor decide viitorul, al tău şi al copiilor tăi.
Dacă nu acţionezi acum, greaua moştenire nu va fi acuzaţia noilor guvernanţi la schimbările de putere, o acuzaţie pentru a-şi justifica eşecul previzibil în îndeplinirea promisiunilor din campania electorală. Nu, greaua moştenire este moştenirea lăsată de părinţii noştri şi va fi cea pe care o lăsăm copiilor noştri. Depinde în primul rând de noi cât va fi de grea.          

13 comentarii:

  1. apropo, tu cu cine ai votat? astept raspuns pe fb :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Domnule Negrea am un mare respect pentru articolele Dumneavoastra.
    Totusi de aceasta data cred ca sunteti putin prea aspru cu cei care n-au votat!
    Eu recunosc cinstit ca nu m-am dus la vot!!!
    Am sa incerc sa va spun si motivul care m-a oprit sa ma duc acum si in trecut. Ultima data cind am votat si am crezut ca se va schimba ceva a fost in 1996 si am ales Conventia Democrata. Ce a fost in stare sa faca alianta PNT-PD am vazut...

    Romanii care n-au votat nu mai au incredere in nimeni indiferent cine va veni la conducerea acestei tari. Au vazut pe rind FSN, PSD, Conventia Democrata,PNL, PDL....


    Parerea mea este ca acest sistem democratic nu aduce nici un fel de beneficiu oamenilor. Sa votezi ce? pe cine? Nu o data am auzit de la oameni cind a fost sa aleaga intre Traian Basescu, Mircea Geoana sau Crin Antonescu: nu am pe cine vota deoarece nu ma reprezinta. Sau voi vota cu partidul x deoarece astia au mai fost la guvernare, au furat atunci si deci vor fura mai putin acum.

    Sa ne intoarcem putin in timp: in 1930 este adus rege Carol II-lea printr-o lovitura de stat data de "marele" erou anticomunist Iuliu Maniu. Acesta impreuna cu toti oamenii politici Ion Mihalache, Dinu Bratianu, Gheorghe Bratianu si altii stiau foarte bine ce caracter are omul pus pe tron. Din 1930 pina in 1940 partidele au jucat cum a cintat acest individ, au furat cit au putut ("Afacerea Skoda" este doar unul dintre exemple)au avut alternanta la guvernare ca acum (plecati voi ca sa furam noi...!)iar saracul roman punea stampila exact ca astazi si la ce i-a folosit?. Rezultatele sistemului democratic le-am vazut in 1940 cind ne-am trezit cu tara sfisiata cu o armata prost echipata care nu a putut sa-si apere tara.
    Cred ca procentul rominilor care votau in acele vremuri era mult mai mare ca acum.



    Ma tot gindesc cum ar conta votul pentru alegator.
    O solutie ar fi ca pe buletinul de vot sa mai fie o casuta in care sa scrie "Nu sunt de acord cu nici unul din candidati" iar aceste voturi sa fie luate in considerare. Daca la numaratoare voturile "negativistilor" sunt mai multe decit cele pentru candidatul X atunci scrutinul se reia cu alti candidati...A sa nu uit...cheltuielile pentru un nou scrutin le suporta partidele care n-au stiut ce oameni sa puna pe liste! Chiar sunt curios care va fi procentul oamenilor care vor merge la vot!!!

    Pentru chestiuni care tin de siguranta nationala ca de exemplu: Rosia Montana, pedeapsa cu moartea pentru criminali sa se faca
    referendum national iar rezultatele referendumului sa fie transformate in lege de catre parlament.

    Munca silnica pe viata impreuna cu confiscarea averii lui si rudelor sale pentru parlametar, ministru, secretar de stat, prefect, primar si altii care vor fura din banii acestei tari sau vor semna orice documente prin care vor vinde bogatiile tarii.
    Cit timp oamenii nu vor sti ca toti acesti "functionari" ai statului nu vor raspunde pentru "greselile" lor nu vor merge la vot deoarece vor simti cu amaraciune ca votul lor nu are nici un fel de importanta.

    Ca un amanunt: un ministru de finante din Japonia si-a facut seppuku deoarece a fost dovedit de afaceri de coruptie.


    Poate ma intrebati de ce nu intru intr-un partid si sa ma bat pentru ce-am spus mai sus.

    Pentru ca nu ai prea ai loc de Ebe, Udre si altiii din orice partid....cred ca mai tineti minte cum a fost aleasa agramata de Eba!

    De aceea nu m-am dus la vot domnule Negrea!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu toata stima si fara suparare, dar sa stiti ca deja va incadrati in una din categoriile mentionate mai sus, in articol, referitoare la scuza de a nu te prezenta la vot. faceti comparatia cu anii 1930-1940, dar gresiti. Atunci seful statului era cel mentionat de dvs, astazi este ales inclusiv seful statului. Credeti ca regele Carol II ar fi rezistat unui scrutin popular, sa zicen in 1934? Al doilea aspect, pe care l-am mentionat si in articol. In perioada interbelica se fura la liber, daca cineva era prins urla ca este lucratura politica si nu se atingea nimeni de el. Astazi, incet, lucrurile incep sa se mai schimbe, ne mai preseaza si coana Europa, asa ca am inceput sa vedem si politicieni condamnati, chiar daca ei tot striga ca este lucratura politica.
      Chiar si propunerile dvs, daca stati deoparte, eventual mi le spuneti mie, nu rezolvati nimic, şi apoi ziceti ca nu se face nimic. Implicati-va, propuneti-le unui ong, o platforma civica, cineva care sa faca o initiativa legislativa si sa stranga numarul necesar de semnaturi pentru a fi luata in discutie! Si daca sunteti nemultumit de Ebe, Udre si altii din orice partid, de ce nu-i sanctionati cel mai usor, prin vot? Inca o data, ma repet, stand deoparte doar le consolidati pozitia!

      Ștergere
  3. Domnule Negrea doresc sa va multumesc pentru efortul pe care il faceti pentru trezirea neamului asta blestemat.Apreciez articolele dumneavoastra si le gasesc foarte interesante.Probabil sunteti un idealist incapatanat care crede cu tarie ca tara noastra de cocalari,politicieni de doi lei si parasute tv mai are o sansa pe drumul propasirii universale.
    N-am sa va contrazic.Mai are!
    Dar asa cum o demontreaza si istoria alegerilor, asa cum a demonstrat-o si tatuca Stalin cu celebra lui vorba de duh,precum si toti urmasii din epoca comunista precum si din cea newcomunista de acum si prin asta arat ca sunt de acord cu ante scriitorul de mai sus, noi nu trebuie sa ,de fapt nu mai trebuie sa insistam a merge pe lungul si spinosul drum al acestei ''democratii''.
    Pentru ca, ce traim noi,poporul roman nu se cheama in nici un caz democratie!Eu personal am trait o scurta perioada de timp in democratia franceza.Aia da democratie, o simti in aer, o simti in zambetul functionarilor publici, o simti cand calci iarba in parc, o simti cand te amendeaza fiscul pana aproape de faliment daca te prinde cu lucratori la negru si exemplele pot continua sine die.
    Domnule Negrea,nici eu nu am fost la vot.Imi place sociologia, si ma amuza sa descifrez lumea din jur! Daca inainte vreme ,la alegeri se prezentau pe afisele electorale si pe bannerele din intersectii candidatii singuri,acum s-a simtit nevoia legitimizarii unui puhoi de nou veniti in politica ,de fapt un fel de esalon doi, scos si bagat in fata tocmai din cauza reactiei populare''si noi cu cine votam!?''.Astfel,avem personaje noi sustinute, aprobate si pana la urma dirijate tot de cei vechi.
    Aveti perfecta dreptate dl.Negrea.Daca nu votez nu e bine.Sa stiti ca mi-am pus de multe ori intrebarea unde o sa ajunga mult iubita dar prea rapanoasa mea tara, stoarsa si iar stoarsa de bogatiile care parca nu se mai termina.Si am gasit ca, cu un asemenea sistem de conducere v-om ajunge...nicaieri! Sau mult mai probabil la o noua revolutie.Care va izbucni spontan , dar care conform teoriei lui Le Bon, va fi repede canalizata pe fagasul dorit de nivelul doi al puterii, cel care succede intodeauna varfului puterii,in timp ce masele de manevra indobitocite de incercarea disperata de a-si realiza ,asa cum bine spuneati nivelul primar al necesitatilor,se vor deda jafurilor, vor agita steaguri si vor casca gura la promisiunile noii puteri.
    Domnule Negrea, nu mai este timp! Sunteti constient ca energia sociala necesara infrangerii inertiei politice face ca acest proces sa se intinda pe o perioada de acum incolo de cel putin o generatie si asta in conditiile trezirii acum a constiintei nationale .Ori cu toate eforturile dumneavoastra si a altora ca dumneavoastra, politicienii au toti asii in mana iar dumneavoastra umblati cu o qinta sparta strigand in pustiu ca aveti cartile castigatoare.
    Dar sa stam stramb si sa judecam drept.Prin articolele scrise, prin cartile publicate, prin ideile propagate in mediul celor care va citesc v-ati definit ca fiind un pol al celor cu idei similare.Lumea celor care aproba ideile dumneavostra patriotice,revansarde pentru vecinii nostri dar legitime pentru noi romanii,creste, azi un cititor, maine 2-3, unu va injura ,trei va aproba, ma rog, cum e mersu'.La fel in privinta situatiei tarii, hei rup, hei rup, hai la vot, ii schimbam pe-astia cu astilanti, pana la urma s-o alege ceva!Si in timpul asta , eu un poporan flamand plin de credite trudesc pe ogorul arid al promisiunilor politicienilor care imi susura in ureche;;lasa sufera acum un pic ,cand vin eu la putere o sa-ti dau marea cu sarea''

    RăspundețiȘtergere
  4. Urmare a comentariului de mai sus
    Si dupa ce m-am fript acum nu mai vrea sa aud de vot!
    Dar sunt deschis la alte forme de reorganizare a situatiei in tara! Dvs. spuneti ca acum e mai bine, ca uite avem mercedes (benzina scumpa) si magazine pline de mancare (bani ioc),putem spune orice ne dorim la adresa puterii (nu ne asculta nimeni),avem de munca (de dimineata pana seara sa platim rata la banca),si o gramada de alte beneficii capitalist-democratice.
    Dl. Negrea, eu va aprob in mare majoritate ideile! Puteti sa-mi spuneti cati mai sunt ca mine? Altfel spus ,dvs. duceti o lupta de convingere, eu sunt convins, cati mai sunt ca mine?
    Daca doriti sa luptati pentru tara ,atunci sa luptam impreuna.Cine mai vine?
    Dat fiind ca articolele dumneavostra au un specific national-istoric este evident ca, cu exceptia celor care va citesc accidental, trebuie sa mai existe cativa fideli ascunsi pe undeva prin cotloanele internetului.Sa iesim la lumina, sa alcatuim o strategie , sa lasam sa apara lupta de idei, sa ne intalnim si sa ne punem de acord in cuvant si spirit.
    Schimbarile se produc in doua moduri: repede si fierbinte,sau incet,incet pana se reformeaza mentalul societatii. Sa alegem o cale.
    Dl. Negrea stiti vorba aia romaneasca: vorba lunga... saracia omului.In cazul nostru poporul saraceste(cu toate ca descopar mahnit deja unele specificitati de populatie)
    Ati publicat 2 carti , ati scris o mie de articole, ati polarizat atentia unui grup sper numeros de cititori si acum?Acum ar trebui sa iesiti la rampa, sa convocati o conferinta, sa ne vedem la ochi, sa ne cunoastem, si sa ne apucam sa conturam un plan, sa dorim ceva pentru amarata asta de tara.
    Organizati o conferinta, propuneti o tema,expunem niste lucrari, evaluam impactul asupra societatii, intr-un cuvant sa actionam domnule Negrea
    Ca de scris stiu si eu sa scriu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, probabil sunt un idealist incapatanat, dar sa nu uitam ca toate marile realizari ale omenirii au fost opera unor idealisti incapatanati, de exemplu, cei ce au realizat primele masini si primele avioane erau numiti nebuni de contemporanii lor. Spuneti ca ati respirat democratia franceza, dar uitati faptul ca nici francezii nu au primit-o cadou, s-au luptat pentru ea generatii intregi, inclusiv cu instrumentele ei, printre care si votul. va asigur ca daca francezii ar fi iesit de sub comunism cu 22 de ani in urma, n-ati fi respirat atata democratie acolo. Dar daca tot ati facut-o, de ce nu dati sansa asta si tarii dvs? Asii nu sunt in mana mea sau a altora, ci in mana lor, si inclusiv dvs, prin absenteism, le mai puneti niste carti in mana. Ceea ce vedem cu totii, esalonul doi sau altceva, este si datorita dvs, am spus, prin neprezentare, lasand ca viitorul sa va fie decis de cei cu votul dat pe un rand de bautura. Suntem condusi de politicieni de doi bani, legitimati de alegatori de zece lei. Si noi nu mergem la vot, nu ne spunem punctul de vedere. Imi propuneti sa convoc o conferinta, dar cu toate conferintele din lume nu vom realiza nimic, daca nu o face fiecare dintre noi referitor la propria persoana. Tot asteptam de la altii sa faca ceva, dar ce facem noi, fiecare, ca individ?
      Iata, am pus articolul abia ieri si pana acum am si dat de doi oameni inteligenti care refuza sa se exprime cu mijloace democratice. Cu o fractiune din energia necesara pentru a scrie aceste comentarii, a pune o stampila pe o hartie, ar fi realizat poate mai mult. Au dreptate amandoi in ceea ce spun, dar cand vom trece de faza de a ne multumi ca avem dreptate si sa ne plangem de asta la faza de da, avem dreptate, haideti sa ne-o impunem! Deocamdata prin vot.

      Ștergere
  5. Domnule Negrea,
    Calea despre care vorbiti este singura prin care se poate avansa incet dar insa cere foarte mult timp si rabdare! Si intrebarea este daca la sfarsitul ei, poate undeva mult dupa momentul iesirii tinerilor de azi la pensie (daca va mai exista pensia), Romania va beneficia de un progres real in folosul copiilor nostri.

    Multi si-ar dori poate o noua revolutie, o schimbare a formei de guvernamant sau un guvern care, dupa modelul georgian, sa asaneze si sa reformeze in forta statul si apoi invatamantul, sanatatea, cercetarea etc... Problema este ca, pe langa faptul ca astfel de schimbari dramatice pot duce la rezultate neasteptate, chiar nedorite, nu prea exista o masa critica la nivel national si nici o conjunctura internationala care sa ne forteze la un asemenea pas!

    Dar cu ce se intampla in Grecia si zona problematica din UE, Siria, Iran, Coreea de Nord, Transnistria si Caucazul de Nord, s-ar putea ca datele problemei sa se schimbe dramatic si sa fim nevoiti sa facem niste pasi rapizi in niste directii pe care multi nu si le imagineaza astazi...

    Insa nimic si nimeni nu ne scuza daca renuntam sa luptam zi de zi pentru viitorul copiilor nostri!

    Apreciez articolul insa cred ca la un moment dat va trebui sa facem mult mai mult de atat, dupa motto-ul "fapte nu vorbe"!

    Cu respect,
    Marius Z.

    RăspundețiȘtergere
  6. Aveti dreptate, domnule Marius, ati sesizat foarte bine problemele. Este o cale lenta, dar este singura disponibila in momentul de fata, daca nu o urmam, o ratam si pe asta. Cat despre masa critica, si aici aveti dreptate, precum si in remarcile privitoare la rezultatele posibile. Apatia aceasta generalizata care a cuprins societatea romaneasca nu este de bun augur, somnul natiunii naste monstrii, si le convine deocamdata politicienilor care isi pot face linistiti mendrele. Dupa cum vedeti, toti politicienii au fost loviti de amnezie cu privire la aplicarea referendumului din 2009 cu privire la reducerea numarului de parlamentari, ajungand ca aceasta institutie sa fie neatinsa de restructurari, desi in intreaga tara acestea s-au facut, atat in companiile private, datorita crizei, cat si in unele de stat, datorita bugetelor reduse. Parlamentul nu, refuza sa-si reduca numarul de parlamentari. Dar unde este societatea civila care sa-l traga de maneca pe fiecare parlamentar in parte, amintindu-i ceea ce poporul suveran a decis deja? Ne ramane o singura posibilitate, cea democratica, prin vot, si sunt convins ca sunt suficienti cetateni cu discernamant care ar putea face diferenta la urne, depasindu-i pe votantii platiti de politicieni.

    RăspundețiȘtergere
  7. Ca de obicei, bune atricole.
    Parul pe ei, fratilor, ca pe altceva nu mai avem de ce pune mana (stampile si buletine de vot, reprezentanti ai popoprului -adica alti hoti, jurnalisti independenti care canta osanale...si toata pleiada de corifei ai noii oranduieli a carei protipendada o aflam sigur de pe listele fostului UTC si, cea mai ramas, PCR).
    In 1940, clasa politica romaneasca se aratase in toata splendoarea ei: jalnica si batuta cu nuiaua la fundul gol de cel careia cantau osanale, Carol al II-lea.
    In 1941, armata romana a executat ordinul conducatorului statului de a elibera pe romanii aflati sub ocupatie sovietica. Ca germanii au avut alte scopuri (petrol, grau, trupe aliate pentru a furniza fronyului carne de tun si lor siguranta-flancul sudic putea fi folosit pentru manevra de trupele sovietice din sudul Uralilor si bazinul caspic), este altceva> nu-i presa, in 1941, raptul teritorial ca pe noi.
    Sa vedem la implinirea a 100 de ani de la tratatul de pace de la Versailles, poate unii politicieni de-ai nostri, "oameni de bine", propun vreo compensatie istorica vreunui vecin...ne putem astepta si la asmenea nemernicie din partea unora.
    In 1917, taranul-soldat a luptat pentru tarina sa mica aflata intr-o tarina mare. Nu a dezertat ca lupta in pamantul tarii sale si a vrut sa dea o replica germanilor atoate stiutori in arta razboiului si rusilor atoate stiutori in arta intereselor...Si le-au dat-o. Apoi au primit, cu acte in regula, o mica mosie din pamantul tarii (ca unii au fost furati atunci de "baietii isteti" ai vremii /notari, functionari, etc, asta e din existenta rasei).Adevaratii politicieni romani au pierit odata cu dictatura lui Carol al II-lea. Comunismul nationalist al anilor 60/80 a ridicat buni diplomati, dar politicienii de interior, in sensul artei luptei politice, nu. Copii si nepotii propagandistilor de acum 30/40 de ani sunt politrucii de azi...
    Asa ca, una din solutiile sigure> o clasa politica trebuie nascuta. Ca nu se poate din cauza actualei, ne ramane decat solutia de a pune parul pe spinarea lor.
    Poate asa Dumnezeu ne va milui cu demnitatea de care avem nevoie.
    itdr

    RăspundețiȘtergere
  8. ce tare, doar cateva sapt mai tarziu v-ati schimbat total parerea, indemnand la boicotarea referendumului ,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bineinteles, asa pare la prima vedere, dar daca cititi cu atentie articolul, veti vedea ca eu indemn la a alege intre mai multe persoane, a decide intre X si Y, nu a demite pe cineva sau nu. E o mare diferenta, pe care o puteti vedea daca cititi urmatoarele articole, cel cu referendumul si cel cu geopolitica versus referendum.

      Ștergere